"Astăzi vorbim despre schimbarea lui Emil Boc sau a unuia dintre
membrii mediocri ai unei loji iudeofrancmasonice (deci antihristice),
etnic român, membru care a fost crescut la Londra, Budapesta şi în
Israel şi pregătit pentru ceea ce a avut de făcut şi a şi făcut,
preliminar şi care se află sub oblăduirea evreului ungur de limbă română George Soros, cu Mihai Răzvan Ungureanu, membru de bază al aceleiaşi
organizaţii secrete, lojă iudeofrancmasonică, crescut şi educat de
acelaşi George Soros, tot la Londra, Budapesta şi Israel, dar, spre
deosebire de Emil Boc, etnic evreu din Iaşi, specializat în studii
ebraice, talmudice şi de cabală, fost şef al CC al UTC din Iaşi, în
timpul comuniştilor, promovat ca element de bază.
Dar, să detaliem, mai jos, doar în câteva rânduri. Deşi vă vor părea
multe, sunt chiar foarte puţine, doar atât cât să vă dumirească.
Aşadar, o schiţă de portret, a primului produs integral evreiesc,
care conduce primul guvern integral evreiesc, pentru prima oară în
istorie, în România:
Mihai Răzvan Ungureanu, în vârstă de 43 de ani şi care se trage
dintr-o familie de evrei intelectuali din Iaşi, a fost membru supleant
al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, fireşte, înainte de 1989. A absolvit Facultatea de istorie-filosofie a Universităţii
„Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, în 1992. Apoi s-a înscris pentru
masterat la Oxford, la Centrul de studii evreieşti şi de ebraică (Centre for Jewish and Hebrew Studies). După ce a absolvit aceste cursuri în
1993, anul următor s-a înscris la doctorat tot la Facultatea de istorie a Universității din Iaşi.
Mihai Răzvan Ungureanu a fost membru al conducerii Fundaţiei Soros în România. Deasemenea, acesta a fost întotdeauna un apropiat al statului
evreu – în timpul unei vizite în Israel, în calitatea de ministru de
externe, a fost întâmpinat cu cuvintele „Bine ai venit, prietene!” de
omologul său din acea vreme, Silvan Shalom. Acesta a avut numai cuvinte
de laudă la adresa „românului”, „un expert în iudaism şi un prieten al
Israelului”. Mihai Răzvan Ungureanu a primit de două ori premiul „Felix
Posen” în 1997 şi în 1998, acordat de Universitatea Ebraică din
Ierusalim, Israel.
O parte din studiile–activităţile de la începutul carierei sale au
fost finanţate de un celebru infractor internaţional, evreul Mark Rich,
unul dintre sateliţii „magnaţilor” evrei ai lumii şi ai diverselor
servicii secrete israeliene, coiniţiator, în România anilor 90, a mai
multor lovituri de hoţie financiară, cea mai mare fiind dată – împreună
cu Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu şi cu mai mulţi dintre cei
care ar trebui să fie judecaţi pentru înaltă trădare: ROŞIA MONTANA.
O altă parte de studii i–a fost finanţată de Dinu Patriciu.
Mihai Răzvan Ungureanu este iniţiat în iudeofrancmasonerie şi în alte diferite tehnici ezoterico–oculte, care sunt, în realitate, tehnici
sataniste, îndreptate împotriva lui Hristos, şi deci, împotriva neamului şi poporului românilor.
În multe împrejurări şi-a afirmat admiraţia şi filiaţia faţă de unul
dintre cele mai sinistre personaje din întreaga noastră istorie: Ana
Pauker (după numele ei adevărat, Rabhinson). De altfel, Mihai Răzvan
Ungureanu nu este un caz aparte; foarte mulţi, dacă nu toţi tinerii
politicieni sunt fie nepoţi, fie fii de personaje care s-au evidenţiat
în lupta împotriva lui Hristos şi a neamului românesc şi aparţin fie
comunităţii evreieşti, fie minorităţii ţigăneşti, fie celei maghiare. Nu este o tehnică de a arunca vina pe străini – este chiar realitatea,
care poate fi verificată, relativ uşor. Pot fi date foarte multe
exemple, cu care ne gândim că am putea face un raport al orbului de sine stătător – ceea ce ne şi propunem să facem.
Mai departe câteva ultime şi foarte selective date: prin acordul
dintre guvernele României şi Ungariei (din octombrie 2005), conceput de
Mihai Răzvan Ungureanu, o parte din averea Fundaţiei Emanuil Gojdu,
rămasă în Ungaria, a fost trasferată ilegal statului ungar; în ciuda
opoziţiei Bisericii Ortodoxe Române, executoare testamentară, care a
cerut respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu. Fără să îşi facă prea multe probleme, Ungaria a vândut Curţile Gojdu din Budapesta unei firme off–shore din Cipru, al cărei proprietar este o companie israeliană,
„Autoker Holding Rt”.
La vizita în Rusia, ca ministru de externe, (ca de altfel în foarte
multe alte împrejurări, când a avut iniţiative – personale? – de
neînţeles, decât prin apartenenţa la lojă şi la servicii secrete
străine) Mihai Răzvan Ungureanu a transmis Patriarhului Alexei al
II-lea, din partea Patriarhului Teoctist un mesaj – care nu a fost
niciodată emis, într-adevăr de către Patriarhul Teoctist. Patriarhia
Bisericii Ortodoxe Române a fost consternată în faţa unei astfel de
„iniţiative” – de fapt, executare a unui ordin venit pe calea lojei
iudeofrancmasonice şi, probabil transmis prin servicii secrete străine – care era de drept, nimic altceva decât o intruziune abuzivă în
relaţiile externe ale Bisericii.
Ca ministru de externe al României, a semnat în 2005, cu ministrul de externe rus Lavrov, un tratat, pentru care în orice alt loc din lume ar fi fost executat la întoarcerea în ţară: „Legea pentru ratificarea
Protocolului dintre România şi Rusia, privind inventarierea relaţiilor
bilaterale”, prin care, de fapt şi de drept, România renunţă, de bună
voie, prin trădarea lui Mihai Răzvan Ungureanu, faţă de poporul român
(îndeplinindu-şi astfel datoria faţă de duşmanii românilor – şefii săi
de la lojă), la o mare parte din teritoriul Ţării, cel ocupat de Rusia
(Basarabia); totodată a renunţat definitiv, în numele României, tot prin înaltă trădare, la Tezaurul României (http://axa.info.ro/anul-iii/axa-35/item/312-cel-mai-mare-jaf-din-istoria-moderna) sechestrat la Moscova de Lenin, în 1918 şi „uitat/pierdut” de sovietici/ruşi.
În mai 2006, Mihai Răzvan Ungureanu a declarat public că cetăţenii
din Republica Moldova vorbesc „o variantă a limbii române”, un fel de
„light Romanian”. Sunt, după cum spuneam mai sus, doar câteva date –
credem suficiente, pentru a clarifica profilul de personaj al lui Mihai
Răzvan Ungureanu. De ce spunem că guvernul Ungureanu este primul produs
intergal evreiesc, când există şi Petre Roman (Neulander, după numele
lui adevărat)? Fiindcă, Petre Roman este instruit în jaf şi participă
brut şi direct la crimă, fără a avea capacitatea de a teoretiza –
lucrează instinctiv, pe baza înţelegerilor de bandă teroristă
internaţională din care face parte. În vreme ce Mihai Răzvan Ungureanu a pornit de la teorie şi a adus cu sine un întreg mecanism sionist,
despre care nu este corect să se spună că participă la guvernare;
formula corectă este că guvernează integral. Diferenţele sunt relativ
mari între fiul blazat al unui criminal de război evreu, şiret şi hoţ şi care şi-a umplut burta şi traista imediat după ce a reuşit să ducă
crima la un sfârşit – sub oblăduirea altui membru al bandei, de astă
dată un fel de conducător: Silviu Brucan (pe numele lui adevărat Saul
Brucner), pe de-o parte, şi pe de altă parte: tânărul plin de avânt
sionist, care urmăreşte ascensiunea pe toate planurile – nu interesează
pe nimeni că prim ministru înseamnă administrator, iar Mihai Răzvan
Ungureanu este instruit în studiul ebraic şi că este, nu doar din acest
acest motiv, cea mai puternică şi controlată lovitură pe care a primit-o statul român (atât cât, teoretic, mai există), în întreaga perioadă de
după masonizarea instituţiilor, adică de mai bine de un veac.
Fişa lui Emil Boc, credem că este cunoscută într-o mai mare măsură, suficient cât să putem trece mai departe.
Noi credem că, o astfel de „schimbare”, le poate bucura doar pe
domnişoarele sau pe doamnele care îşi dau – desigur, gratuit! – cu
părerea, în chestiuni politice, ca „societate civilă” ce sunt.
Iar, dacă nu ne potolim şi punem alături datele celor doi colegi de
lojă, vom ajunge la un rezultat a cărui prescurtare o puteţi citi mai
jos. Aşadar ambii au fost instruiţi de aceiaşi iudeofrancmasoni, în
acelaşi scop, pentru a ocupa funcţia de prim ministru şi de a avansa în
procesul de tranşare a României, de scoatere a românilor din istorie.
Diferenţa stă în faptul că, în timp ce – într-o ipotetică lume ideală –
pe Emil Boc ar fi putut să-l intereseze, pentru o secundă, de soarta
românilor – din slăbiciune sau slabă pregătire -, pentru simplu fapt că
este născut de etnie română; pe Mihai Răzvan Ungureanu, trebuie să
înţelegem, că nu putem să-l bănuim de cea mai mică simpatie pentru
români – deşi, nu-i aşa?, el este prim ministru statului român.
Mihai Răzvan Ungureanu este un amestec, un metisaj între Nicolae
Titulescu şi Armând Călinescu – cu precizarea că nu este ţigan mongol ca Nicolae Titulescu (deşi are aceleaşi boli ca el); şi nu este nici etnic român ca Armând Călinescu, pe care însă îl depăşeşte în agresivitate şi în starea de complex. Aici suntem nevoiţi să spunem, chiar dacă doar în fugă, că suntem conştienţi că pentru unii cetăţeni, (care au studiat
istoria doar la şcoală şi după numele bulevardelor şi înălţimea
statuilor) zdrobirea clişeului „Nicolae Titulescu – eroul neamului
românesc” produce un real şoc cultural. Este urmarea – firească! – a
presiunii şi manipulării practicate de sistem asupra fiecăruia dintre
noi. Ceea ce ni se pare important de observat, este cariera acestui
clişeu de portret creat cu imaginea Nicolae Titulescu. Mai întâi trebuie spus că acest clişeu nu este opera comuniştilor, ci aparţine maşinii
oficiale de propagandă din perioada interbelică şi care – simptomatic! – a fost preluat, cu maximă frenezie, de clasa politică de după lovitura
de stat din 1989 – cu multe statui, procesiuni, serbări, evenimente (fie de Ion Iliescu – etnic ţigan şi pro-sovietic, adică „frăţior” cu
Titulescu, fie de Adrian Năstase – la fel de etnic şi la fel de frăţior, fie de iluminaţii iniţiaţi şi în diplomaţie, printre care se numără, în mod normal şi cu fiiască supunere, şi Mihai Răzvan Ungureanu şamd).
Inventarea acestui monstru – cu profil de Iudă, sau, în acest caz, cu profil de servitor al lui Iuda -, ca erou naţional, reprezintă una
dintre izbânzile notabile ale maşinii de propagandă, care este folosită
continuu şi constant, de mai bine de un secol, la noi în ţară –
indiferent de republică, monarhie, comunism, capitalism sau alte
concepte create de chiar această maşinărie, pentru a ne ameţi definitiv.
Această maşinărie se ocupă, după această reţetă Nicolae Titulescu
plus Armând Călinescu, de inventarea imaginii de mare român, pentru o
altă Iudă – pentru Mihai Răzvan Ungureanu.
Dar, să revenim la „schimbarea” ca boală cronică, de care suferă „societatea civilă”, din România.
După „schimbare”, lumea se linişteşte (ca orice bolnav, după orice
criză) şi pune fruntea în pământ – exact ca înainte de falsa schimbare – şi continuă obedient să slujească la străini, să-şi batjocorească
părinţii şi bunicii, să-şi arvunească copiii unui sistem de coerciţie,
pe care ei înşişi îl construiesc. Dar, spun ei, „măcar s-a făcut
schimbarea!”. Se cheltuie şi se risipeşte – tot controlat, deşi toţi „se jură” că nu, de parcă ei ar trebui să facă aceste lucruri conştienţi de ceea ce fac –, periodic, o energie imensă, pentru a creea impresia
participării la schimbarea politică a „societăţii civile”; este pe cât
de absurd, pe tot atât de distrugător pentru poporul român.
Dar, dacă încerci să atragi atenţia „societăţii civile”, că, decât să se isterizeze din timp în timp şi să ajungă la concluzii halucinante,
mai bine ar participa la construirea unui partid politic, care să
crească pe baze româneşti şi să nu aibe nimic în comun cu tot ceea ce a
fost de mai bine de 70 de ani, în România; dacă le arăţi că e posibil şi chiar necesar să existe un astfel de partid, tocmai pentru ca să se
înceapă însănătoşirea României – care este, într-adevăr, schimbarea;
dacă îi mai spui încă, şi tot „societăţii civile” că, atâta timp cât se
pun bazele vieţii noastre pe lucruri exterioare nouă, nimic nu poate fi
normal; şi, dacă… . Ei bine, atunci vei primi răspunsul de neînţeles,
dat de aceiaşi oameni care se isterizează din când în când şi la comandă (profund politic) pentru a schimba politica momentului: „noi nu facem
politică!” (despre acest lucru am tot vorbit şi în alte împrejurări) şi
„nu trebuie politizată societatea civilă”! Păi, nu voi sunteţi cei care
urlă în toate împrejurările de mai sus, făcând cea mai decrepită şi
vulgară subpolitică cu putinţă? Nu tot voi sunteţi, în toate aceste
împrejurări, nerăbdători să schimbaţi un cancer cu altul, de aceiaşi
natură profund politică? Ba, sigur că tot voi sunteţi; sau, mai frumos:
tot Domniile Voastre de „societate” care este când isteric „politică”,
când obedient „civilă” – după nevoia stăpânului.
În final nu ştiu ce să spun. Poate doar că sistemul comunist a reuşit în mare măsură să ne colectivizeze sufletele şi să ne distrugă minţile? A reuşit să facă pe mulţi dintre români să apostazieze, făcându-i să se prefacă că nu ştiu nimic despre un neam românesc, că n-au auzit de
Hristos?
Dar, mai sunt români – încă! Şi atâta timp cât este aşa, şi nădejdea e pusă unde trebuie, în Hristos, mai sunt lupte de dus.
Astfel stând lucrurile – „schimbarea” a reuşit din nou: avem un
guvern integral sionist, care poate fi numit, aşa cum l-a numit
prietenul meu: guvernul Judas Priest! – , de astă dată am hotărât, ca
pentru acest raport al orbului pe care îl aveţi în faţa ochilor
Domniilor Voastre, (cu numărul patruzeci), să nu scriu nimic."
Fragment de articol - MUGUR VASILIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu