Crescent, Dan
Voiculescu. Autorii loviturii de stat, l-au asasinat pe Ceausescu, pentru a
deturna Averea Diavolului in stil mafiot
Posted on 05/02/2011 by Alex Imreh
CRESCENT era o firma “off-shore”, infiintata pentru a fi scutita de taxe si
impozite inRomania, conform legilor internationale in materie,
tocmai pentru ca banii castigati de ea sa nu ajunga la buget, ci in conturile
controlate de Dan Voiculescu.
Profilat in special pe afaceri cu ciment si
alumina, Dan Voiculescu-CRESCENT a scos din Romania cantitati
gigantice din aceste materii prime, obtinand profituri calculate la cel putin
1,5 miliarde de dolari, intr-o perioada in care toata Securitatea Statului era
transformata intr-un urias mecanism de producere de bani, prin orice mijloace,
cu scopul achitarii integrale a datoriei externe a RSR, de 21 miliarde de
dolari.
Foarte multi specialisti au ajuns
dupa ’89 la o opinie comuna: Dan Voiculescu era una dintre persoanele de
incredere care alimentau conturile lui Ceausescu din bancile Elvetiei si ale
altor banci ale lumii. S-a estimat ca averea lui Ceasescu, ascunsa in aceste
conturi ultra-secrete, s-ar ridica la peste 400 de milioane de dolari.
Cifra de 400 milioane de dolari a fost
pronuntata public prima data de procurorul militar Dan Voinea, care a facut
parte din completul Tribunalului Militar Exceptional care, in 25 decembrie
1989, la Targoviste, a decis impuscarea sotilor Ceausescu:
“Procuror: Pe numele cui sunt cele 400 de milioane de
dolari din Elvetia”; Elena Ceausescu: Ce bani? ; Procuror:
400 de milioane au fost depozitate in Elvetia! ; Elena
Ceausescu: Dovada, dovada!”
Si tot conform acestor opinii, s-a tras
concluzia ca Dan Voiculescu a mostenit, dupa impuscarea sotilor Ceausescu,
“averea diavolului”. Asa se poate explica si nemaipomenita prosperitate a
afacerilor lui Dan Voiculescu, imediat dupa decembrie 1989.
In 1990, zeci de
ofiteri de securitate cu misiuni de aport valutar (AVS) s-au imbogatit,
devenind proprietarii sumelor valutare pe care le-au depus in anii
comunismului, in conturi secrete de la BRCE, deschise de Securitate pe numele
lor. Pentru ca
nimeni nu a mai revendicat sumele din conturile acestor lucratori AVS,
care in fapt alimentau conturile lui Ceausescu, a facut posibil ca fostii
securisti sa devina azi cei mai mari oameni de afaceri.Acesti bani nu au mai iesit niciodata la iveala, toate
incercarile de recuperare a lor fiind blocate din ordin politic in 1990, atunci
cand o echipa de experti canadieni de la KPMG PeatMarwick Thorne – Toronto,
angajata de Guvernul Romaniei, a ajuns la firma CRESCENT.
Tot mai multe voci spun azi
ca Dan Voiculescu a fost una dintre persoanele care a mostenit conturile lui
Ceausescu sau o parte din ele, la fel cum multi ofiteri de Securitate au avut
norocul sa ramana cu importante sume valutare in conturile personale, dupa
caderea regimului comunist. Nu
mai este azi un secret ca ofiterii Securitatii, precum si numerosi functionari
de vaza din structurile puterii de atunci, aveau fiecare misiunea sa aduca
dolari, prin orice mijloace, pentru vistieria tarii, pentru Ceausescu. Cu totii
erau inregistrati in Serviciul de Aport Valutar pentru Stat (AVS) si aveau
fiecare conturi deschise la BRCE (viitoarea BANCOREX). Acesti lucratori de
Aport Valutar aveau norma sa stranga bani, sub sanctiunea retrogradarii. Asa s-au
strans la buget sute
de milioane de dolari numai din rascumpararea a mii de evrei si etnici germani,
care au dorit sa emigreze din Romania. De aceea ne si miram continuu de gestul
lui Emil Hurezeanu, desi, financiar, ne convine.
BRCE a fost in fapt banca in care
toti cotizantii AVS au avut conturi personale. Dupa 1990, functionarii
BRCE – BANCOREX au sters urmele acestor conturi, distrugand intreaga arhiva. Securistii care aveau aceste
conturi pe numele lor s-au lansat masiv in afaceri, tocmai pentru ca banii din
aceste conturi le-au revenit. Aceasta este si una dintre explicatiile de ce un procent atat de mare de
securisti au devenit marii oameni de afaceri post-decembristi.
Filiera : Cifra
de afaceri anuala a CRESCENT, declarata de ea
insasi se ridica la 200 de milioane dolari. Surse care au incercat sa
investigheze in 1990 firma CRESCENT au lansat insa informatia ca in realitate
cifra anuala de afaceri ar fi fost de 500 milioane dolari.
CRESCENT-ul
avea ramificatii in Atena si Viena, unde avea
reprezentante oficiale. Cea mai puternica reprezentanta era insa cea de la
Bucuresti, condusa de Voiculescu, in calitate de director general. In anii ’84
– ’89, surse avizate arata ca cel care dirija la varf afacerile CRESCENT era un
anume John Edgington, care isi facea veacul la Viena.
Tot
la Viena se afla si fratele lui Nicolae
Ceausescu, Marin, seful Reprezentantei Economice a Romaniei in Austria (prin
care se derulau afaceri uriase), care a fost gasit spanzurat, in 28 decembrie
1989, la trei zile dupa impuscarea dictatorilor, in pivnita casei.Versiunea oficiala, in lipsa de alte probe, a fost sinuciderea, insa
nimeni nu a acceptat aceasta versiune. Cei care
l-au cunoscut pe Marin Ceausescu spun ca acesta l-a cautat cu
disperare, in ultimele momente ale vietii sale, pe John Edgington, dar nu a
reusit sa-l gaseasca, pentru ca acesta se daduse la fund, afland ce se intampla
in Romania. O stire a agentiei austriece APA, preluata de Rompres la 6
ianuarie 1990, anunta: “Marin
Ceausescu, fostul sef al Reprezentantei Comerciale a Romaniei in Austria,
fratele ex-dictatorului, a fost vazut, cateva ore inainte de a se sinucide, in
localitatea Eisenstadt, din Burgenland, unde se gaseste sediul firmei CRESCENT
COMMERCIAL MARITIME Ges Mbm, al carei sediu se afla la Nicosia. Locuitorii
afirma ca de fapt aceasta firma apartinea Romaniei. Firma care platea imediat
pentru produse se ocupa de importurile unor marfuri de lux occidentale, care
erau trimise cu camioane particulare spre Romania, a relevat un om de afaceri
din Eisenstadt“.
Conturile
lui Ceausescu : Dupa
evenimentele sangeroase din decembrie 1989, Puterea
aleasa in mai 1990 a initat o palida tentativa de cautare a conturilor secrete
ale Securitatii lui Nicolae Ceausescu. Pentru aceasta, la 14 august 1990, s-a
luat Hotararea de Guvern nr. 951 (publicata in M.O. nr 104 din 13.09.1990), act
care prin care s-a decis infiintarea unei Comisii Guvernamentale care sa caute
si sa recupereze conturile secrete ale Securitatii si familiei Ceausescu. Guvernul
Romaniei a considerat ca “Averea
Diavolului” poate fi gasita, crezand probabil, la acea data, ca
ea se afla in niste conturi secrete, prin banci din Elvetia, SUA sau alte
state, pe numele fostilor dictatori. S-a constituit si o Comisie Guvernamentala cu misiunea declarata: descoperirea
“Averii Diavolului”. Dintre insarcinarile acestei comisii, mentionam: - identificarea si localizarea fondurilor; - initierea procedurilor judiciare pentru recuperarea fondurilor; - investigarea, in limitele legii, a cazurilor de coruptie, abuz
si frauda, care au facut posibila deturnarea fondurilor de catre sau in
favoarea debitorilor. Primul presedinte al comisiei a fost Ion M. Anghel, trimis la nici
doua luni dupa numire, ca ambasador in Olanda. Locul sau a fost preluat de
actualul premier Mugur Isarescu, care nu se stie cand a renuntat la aceasta
calitate, pentru ca din 1992 nu s-a mai auzit nimic despre activitatea acestei
Comisii.
Pentru
atingerea obiectivelor propuse, Guvernul a angajat o firma de experti canadieni, PEAT MARWICH
THORNE, din Toronto, careia i s-a platit pentru investigatiile efectuate un onorariu
de peste 250.000 de dolari. Expertii canadieni s-au pus pe treaba si in cateva luni au ajuns cu
cercetarile in jurul societatii cipriote CRESCENT COMERCIAL MARITIME, a carei
director general al reprezentantei de la Bucuresti era Dan Voiculescu, actualul
magnat al imperiului GRIVCO.
In
imperiul GRIVCO,
abia nascut in acel an, trecusera cu arme si bagaje, in calitate de actionari
sau directorasi pe la diverse firme, o serie de fosti ofiteri ai DIE, care pana
in decembrie 1989 lucrasera la intreprinderile de comert exterior ale
Securitatii: ICE Dunarea, ICE Metalimportexport si altele. Unii
dintre ei mai erau inca activi. In
momentul in care cercetarile canadienilor au ajuns la cuibul lui Voiculescu,
investigatiile au fost fatis obstructionate. Canadienii au fost intoxicati cu fel
de fel de fel de adrese, provenite de la institutiile statului, astfel incat
Rod Stambler, reprezentantul PEAT MARWICH THORNE a declarat presei canadiene,
care a realizat un film documentar intitulat “Averea Dracului”: “La un moment dat, un moment
cheie, am constatat ca a aparut un sistem care a crescut, s-a dezvoltat si
functiona intr-un asemenea mod, incat sa nu poata fi identificat ca beneficiar
al profiturilor. Fara indoiala ca era de la cel mai inalt nivel din interiorul Romaniei…“
Canadienii
au trimis si un raport Ministerului Justitiei, cu
rezultatul cercetarilor lor, la data de 29.06.1990, semnat de Robert Lindquist
si Edward Belobaba, in care au subliniat piedicile care li se pun la tot pasul. Comisia
Guvernamentala a comunicat imediat firmei PEAT
MARWICH THORNE: “Dezvaluirea
continutului raportului pe care l-ati trimis ministrului Justitiei sau alte
informatii legate de acesta ar putea prejudicia ancheta desfasurata de Comisia
Guvernamentala si ar putea antrena responsabilitatea ruperii acestui contract”
Postul
national canadian CBC a anuntat in 6 octombrie 1991
ca va difuza peste doua zile documentarul “Averea Dracului”. Surpriza: Guvernul
Roman a actionat imediat in judecata postul CBC, pentru a interzice difuzarea documentarului. Procesul
s-a judecatla
30 octombrie 1991, iar verdictul a fost firesc: interdictia de difuzare ceruta
de Guvernul Romaniei a fost ridicata, astfel ca pe 5 octombrie filmul a fost
vizionat de telespectatorii canadieni. In mod las, Guvernul Romaniei a negat
ulterior ca ar fi fost initiatorul procesului.
PEAT
MARWICH THORNE a fost impiedicata sa aiba
acces la documentele din BRCE, de la SRI sau diverse ministere, invocandu-se
secretul bancar si cel de stat. Prin astfel de metode, Guvernul Roman si Comisia lui Isarescu i-au
trimis la plimbare pe canadieni, fara sa se fi recuperat un singur dolar din
averea “mult cautata”. In realitate, gestul politic de inmormantare a afacerii a avut la
baza descoperirea unui adevar: banii cautati se aflau sub controlul unor fosti
ofiteri de Securitate sau din DIE, iar deconspirarea acestora ar fi bulversat
structurile serviciilor interne de informatii. Aceste
fonduri,
provenite in majoritate din depozitele constituite la BRCE in anii
comunismului, de cei din DSS si DIE, se regasesc azi in firmele private ale
securistilor care “au reusit in afaceri” dupa 1989.
Din
februarie 1992 s-a constituit si o comisie
senatoriala pentru gasirea “Averii diavolului”, condusa de senatorul PDSR
Dragos Luchian. Reluata din punctul unde a fost abandonata de Comisia
Guvernamentala, investigatia noii comisii a vizat verificarea conturilor din
BRCE, scop pentru care s-a desemnat o echipa de sapte experti din Ministerul
Finantelor, care insa s-au apucat de treaba si nu au mai terminat-o niciodata.
Arhiva
BRCE a fost distrusa intre timp si peste 2
miliarde de dolari, cat se aflau in visteria BRCE, au disparut in mod
misterios. Un
control al Curtii de Conturi a Romaniei, efectuat la BRCE in 1996 (primul de
acest gen din 1996), concluziona:
- nu s-a putut stabili pe baza de documente modul de gestionare a
Fondului valutar centralizat al statului, deoarece fondul a fost desfiintat
nelegal si nejustificat de catre BRCE in ianuarie 1990. La data desfiintarii,
fondul insuma 1,106 miliarde de dolari;
- in 1991, BRCE a deschis pe numele BNR un cont numit “BNR – Fond
de stat valutar”, in care, prin patru operatiuni, a inregistrat plati fara
documente justificative de 906 milioane de dolari, facand datoare in acest fel
BNR, in numele statului, cu suma mentionata, pe motiv ca ar fi achitat la
extern datorii ale statului;
Expertii
canadieni au stabilit, in momentul cand
au batut la poarta CRESCENT a lui Dan Voiculescu, ca aceasta companie a avut la
BRCE un cont necomercial, nr 47.11.285.350-2, si un altul la sucursala din
Bucuresti a SOCIETE GENERALE, nr. 020221. Contul de la BRCE al CRESCENT era
manevrat de Rodica Vlaicu, de la Departamentul Economic.
Depistarea
averilor acumulate de firma CRESCENT, din
afacerile purtate cu firmele Securitatii (ICE Dunarea, ICE Metalimportexport,
ICE Vitrocim, Danubiana etc), estimate neoficial la circa 1,5 miliarde de
dolari, se pot afla foarte lesne, daca institutiile abilitate i-ar lua la
intrebari pe martorii afacerilor lui Dan Voiculescu, in majoritate ofiteri DIE
sau de Securitate, ori colaboratori ai acestor institutii nu demult apuse.
Printre
acestia: - Vasile Voloseniuc, fost presedinte BRCE; - Gheorghe Crainicean, fost vicepresedinte BRCE, azi
actionar si administrator la firmele lui Dan Voiculescu; - Mihai Lazar, fost functionar la ICE Dunarea, azi
actionar si administrator al firmelor lui Voiculescu; - Rodica Vlaicu, fosta functionara la BRCE, care
administra direct contul CRESCENT; - Nas Leon,
fostul sef al Gospodariei CC al PCR, cel care inventaria fondurile secrete ale
Securitatii si ii raporta regulat lui Ceausescu cuantumul sumelor; - Dan Pascariu, fost vicepresedinte pentru operatiuni
internationale la BRCE; -col
Gheorghe Badita, fost sef la ICE Dunarea; - col Constantin Gavril, fost sef la ICE Dunarea; - gen Aristotel Stamatoiu, fost sef la ICE Dunarea; - Ion Presura, fost director adjunct la ICE Dunarea; - Nicolae Patrubani, fost contabil sef la ICE Dunarea.
Unul
dintre cei mai avizati martori ai averilor facute cot la cot
cu Securitatea de catre Dan Voiculescu – CRESCENT este lt. col. Anghelache
Constantin (fost sef la Clubul Rapid). In 23 decembrie 1989, postul de radio “Europa Libera” a dat publicitatii un numar de
cont, divulgat de ofiterul Liviu Turcu, refugiat in SUA, cont folosit de
familia Ceausescu pentru operatiunile valutare facute in anii comunismului. “Contul, deschis la BRCE, a
avut nr. 4721.427.300.2”, a continuat mesajul Europei Libere, “este un cont folosit de
familia Ceausescu, pentru operatiunile valutare. Numele responsabilului cu
actiuni valutare este lt. col. Anghelache Constantin, cu atributii importante
in Ministerul Comertului Exterior, in Ministerul de Externe si BRCE. Acest
lt.col. Anghelache Constantin este un martor important si trebuie facut totul
sa fie pastrat pentru a sti ce stie“.
“Retineti-l
pe Dan Voiculescu!” Firma de contabilitate juridica PEAT MARWICK THORNE din Toronto
si firma de avocatura GOWLING, STRATHY & HENDERSON au fost angajate, la
data de 12 martie 1990, de catre Ministerul Justitiei, in numele Guvernului
Romaniei, sa depisteze conturile secrete ale Securitatii si ale familiei
Ceausescu, in care se banuia ca se afla peste 400 milioane de dolari.
Cercetarile
detectivilor canadieni s-au blocat, asa cum am mai
spus, la firma CRESCENT si la personajul ei cheie, Dan Voiculescu. In data de 8
mai 1990, canadienii au efectuat un raport, in care au subliniat ca au
documente care atesta ca firma CRESCENT a fost a lui Nicolae Ceausescu si au
propus o serie de masuri juridice, menite sa depisteze toate conturile manuite
de Dan Voiculescu, de la bancile din strainatate si din tara.
Cand
ancheta PMT a ajuns la acest punct,
Guvernul lui Iliescu nu a mai platit nici un dolar, blocand investigatiile la
toate nivelele. Nimeni nu a avut acces la documentele oficiale ale serviciilor
secrete romanesti sau la BRCE. Justitia lui Iliescu nu a miscat nici un deget
pentru a soma, printr-o hotarare judecatoreasca, bancile straine unde CRESCENT
avea o sumedenie de conturi valutare, cu toate ca unele banci din Elvetia au
confirmat oficial existenta unor conturi ale lui Ceausescu. Dan
Voiculescu a devenit intangibil si nimeni nu l-a mai deranjat
cu asemenea probleme pana in ziua de azi, cand stapaneste o incredibila avere.
Prezentam
in continuare masurile de recuperare a banilor CRESCENT, propuse de PMT prin “PROIECT
13 CRESCENT”, care au culminat cu dispozitia: “RETINETI-L PE DAN VOICULESCU!”.
Insa nimeni nu l-a retinut sau arestat.
Autorii
loviturii de stat, cei care l-au asasinat practic pe Ceausescu, au musamalizat
toate cercetarile canadienilor, iar banii furati poporului roman au fost deturnati
in stil mafiot, ajungand in conturile unor personaje de prim rang ale regimului
Iliescu-Nastase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu